Fără îndoială că orice ştire venită de la Immigration Canada ne face să tresărim. Ce o mai fi de data asta? Se scot vizele? Se schimbă criteriul de emigrare? Se scurtează termenele de procesare? Avem norocul ăsta?

Subiectul ne afectează direct pe mulţi dintre noi. De 5 ani, foşti colegi de liceu îmi repetă la nesfârşit acelaşi refren despre depunerea dosarului „la anu’ că acum încă mai strâng bani”. Pe mulţi de aici îi aud că îşi sponsorizează rude şi ”nu se mai dă odată decizia aia”. Şi îmi aruncă eternul ”pe vremea mea…”, subliniind că multe lucruri pot fi îmbunătăţite. Sunt nemulţumiţi de ce văd în jur. Ca şi cei din România care ”încă mai strâng bani”. Şi unii şi ceilalţi sunt prudenţi, nu cumva să se spargă bibelourile viitorului. Nu ar pleca de unde sunt, dar nici nu ar mai sta pe loc. Rămân suspendaţi într-un perpetuum mobile cotidian (sic!), uitând că timpul trece întotdeauna în defavoarea celui care are de luat o decizie. Mâine se vor trezi în aceeaşi rutină iluzorie, şi cu vise încă nevisate.